eu Raducu

Mă numesc Radu. Cei ce ma iubesc ma alinta Raducu. M-am nascut la sfarsitul lunii IULIE 2007. In luna MARTIE 2010 am fost diagnosticat cu AUTISM.

Nu stiu exact ce inseamna. Stiu doar ca nu reusesc sa va inteleg pe voi, cei din jurul meu, nici lumea voastra si nu stiu sa ma bucur ca toti ceilalti copii.

Cand  am  aflat  ca  o  sa  am  un  fratior  am  fost  tare  fericita , pentru  ca  imi  doream  foarte  mult. Emotiile  pe  care  le-am  avut  cand  am  aflat  au  fost  atat  de  mari  precum  le-am  avut  si  cand  s-a  nascut  si  l-am  vazut  prima  oara: o mogaldeata, infasata  in  scutec  alb, careia  i  se  vedeau  doar  capsorul  si  ochii  mari, cu  gene  lungi. Atunci  mi-am  zis  ca-l voi  iubi  neconditionat  si-l  voi  proteja  toata  viata. Este cel  mai  frumos  baietel  din  lume, stiu  ca  este  si foarte  destept ,  stie  mult  mai  multe  lucruri  decat  arata  si  stiu  ca  va  reusi  sa  treaca  cu  bine  peste  acest  obstacol  din  viata  lui , pentru  ca  este  foarte  iubit  si  pentru  ca, eu, sora  lui, voi fi  alaturi  de  el  tot  timpul.

Beatrice Alexandra  Moldovan

RADUCU

Cum a inceput totul…
“Raducu a venit pe lume intr-o zi extrem de calduroasa de vara, luni 30 iulie 2007, cu o greutate de 3650g  si o lungime de 52cm, scor APGAR 9, un copil perfect SANATOS.
S-a dezvoltat normal si frumos, a luat in greutate foarte bine. A mers in picioare pe la 10 luni sprijinindu-se de lucrurile din jur, iar intr-o luna mergea singurel. Bucurie mare: aveam doi copii frumosi si sanatosi.
Ceva s-a intamplat in jurul varstei de 1 an. Daca pana atunci era foarte prezent printre noi, ne imita, radea, se bucura alaturi de noi, dintr-o data a inceput sa ne ignore pe noi si pe toata lumea care se afla in preajma lui, nu mai reactiona atunci cand il strigam, nu ne mai privea atunci cand ii vorbeam, nu se mai juca cu jucariile, era atras de obiecte pe care le si baga in gurita tot timpul. Devenise NEATENT, ABSENT. E adevarat ca imi era greu sa accept ca ar avea o problema. Banuielile mele au fost confirmate in momentul in care intr-o seara, aflata in fata calculatorului am cautat pe google cauzele pentru care un copil nu vorbeste  la varsta de 1,6 ani si am descoperit ca ar putea suferi de o tulburare neurobiologica grava, numita AUTISM.
Urmeaza capitolul MEDICI: necunostinta, ignoranta, diagnostic pus gresit. 
La 2 ani si 7 luni, in martie 2010, i-a fost pus diagnosticul de AUTISM si pe langa medicamente ne-a fost recomandata terapia ABA.
Dupa zile si nopti pe internet am descoperit ATCA (Asociatia Terapie Comportamentala Aplicata), unde am gasit si echipa de care aveam nevoie si unde am inceput terapia pentru urmatorul an si jumatate, patru ore pe zi, cu o echipa de trei fete (doua terapeute + o coordonatoare), minunate, carora le multumim din suflet pentru intelegere, ajutor si pentru efortul pe care l-au depus.
Evolutia lui Raducu a fost uimitoare, de la zile numai cu crize de plans si tipete la acomodare, cooperare, implicare in joc, intelegere a mediului exterior. 
La inceputul verii 2011 Raducu a intrerupt terapia din motive financiare. Timp de 11 luni nu a mai putut beneficia de terapia de recuperare. In aceasta perioada am avut saptamanal 2 sedinte denumite “DUPA-AMIEZE VESELE” la centrul ASOCIATIEI INVINGEM AUTISMUL. In luna APRILIE 2012 am reinceput terapia de recuperare ABA la centrul ASOCIATIEI INVINGEM AUTISMUL. Un pas important pentru Raducu. Avem parte de o echipa MINUNATA. Terapeuti ce se implica total. 
Din păcate începând cu luna IUNIE 2016 am fost nevoiți sa întrerupem din nou terapia. Răducu a ajuns la un alt nivel si echipa cu care lucra sa destrămat si am fost nevoiți sa ne oprim. El are nevoie de aceasta terapie de recuperare pentru a fi un copil NORMAL, un copil care poate intelege si sa se poata face inteles. Sa fie un copil ca toti copii de varsta lui.
Nu este usor sa fi parintele unui copil cu AUTISM. Numai cine trece  prin aceasta experienta stie ca in fiecare zi trebuie sa o iei de la capat, sa te inarmezi cu multa rabdare, si sa nu abandonezi nici macar o secunda.
Cea mai grea LUPTA  este de a obtine banii necesari terapiei. Nefiind recunoscuta, nu este compensata de catre casa de asigurari si ca atare recuperarea copilului depinde de puterea financiara a parintilor. Costurile lunare depășesc 8500 lei/luna (terapie, materiale, recompense, școala, înot, logopedie).
NEPUTINTA, FRUSTRARE, DISPERARE … asta simtim noi acum deoarece facem din ce in ce mai greu fata acestor costuri.
De aceea indraznim sa cerem ajutorul tuturor celor care pot face ceva pentru ca Raducu sa poata continua terapia si sa ii oferim toate sansele sa devina un copil NORMAL si INDEPENDET.