Category Archives: AUTISMUL

autism

Ce este autismul?

Autismul este o tulburare severa de dezvoltare, de natura neurobiologica. Ea apare fie la nastere, fie la varsta de 2-3 ani a copilului, dar poate fi diagnosticata in unele cazuri chiar la 18 luni sau mai devreme.

Autismul tipic face parte din tulburarile spectrului autismului (TSA) sau tulburarile pervazive de dezvoltare (PDD) care includ diverse forme de manifestare ale afectiunii: de la autismul sever pana la sindromul Asperger (cei afectati de acest sindrom au limbaj, o inteligenta chiar geniala, dar manifesta deficiente de comunicare si socializare).
Celelalte tulburari din spectru sunt: sindromul Rett, tulburarea dezintegrativa a copilariei, PDD-NOS (Tulburarea pervaziva de dezvoltare – nespecificata altfel sau autismul atipic) si autismul inalt functional.

Toti copiii cu TSA manifesta deficiente de socializare, de comunicare verbala sau nonverbala si comportamente repetitive si stereotipe. Fiecare dintre aceste simptome se manifesta in grade si prin comportamente diferite la fiecare copil/persoana cu autism.

Statisticile internationale realizate dupa anii ‘90 releva o incindenta alarmanta a tulburarilor din spectrul autismului: 1 la 166 de copii – potrivit Congresului European de Neuropsihiatrie de la Barcelona (sau chiar de 1 la 150 – potrivit Centers for Disease Control din Atlanta), fiind o afectiune mai des intalnita decat cancerul, diabetul, SIDA, sindromul Down s.a.

Autismul poate aparea in toate tipurile de familii, indiferent de mediu social, rasa, etnie si este de 4 ori mai intalnit la baieti decat la fete.

Desi cele mai mediatizate sunt cazurile de autism inalt functional sau de sindrom Asperger (vezi filmul Rainman), multe dintre persoanele cu autism manifesta retard mental. Totodata, ele pot avea si alte afectiuni asociate, ca de exemplu epilepsie (convulsii), probleme senzoriale, sindromul X fragil, probleme gastrointestinale, tulburari de somn s.a.

Semne ale autismului

Comportamentele copilului sunt de fapt cele care anunta prezenta afectiunii, iar parintii sunt de obicei cei care observa manifestari neobitnuite. In unele cazuri, bebelusul pare diferit chiar de la nastere, nu ii observa pe cei din jurul lor, se concentreaza pe un obiect pentru o perioada lunga de timp, este foarte tacut sau plange foarte des. Primele simptome de TSA pot aparea insa la copii dupa o perioada in care au avut o dezvoltare tipica (1-3 ani). Copiii care au inceput sa vorbeasca, treptat isi pierd achizitiile verbale, devin retrasi, sunt autoagresivi, nesociabili etc.

Posibile semne ale autismului sunt cand un copil:
-nu spune niciun cuvant pana la varsta de 16 luni
-nu arata cu degetul pana la varsta de 18 luni
-nu combina 2 cuvinte pana la varsta de 2 ani
-nu raspunde la nume
-isi pierde limbajul sau abilitatile sociale

Altele:
-are contact vizual redus
-nu stie sa se joace cu jucariile
-aliniaza jucariile sau alte obiecte
-se ataseaza de o jucarie sau de un obiect anume
-are activitati repetitive/stereotipe (deschiderea si inchiderea repetata a usilor, invartitul in jurul propriei axe, fluturarea si privitul mainilor etc.)
-nu zambeste
-nu raspunde la stimuli auditivi

Mai multe simptome gasiti in materialele care au fost puse la dispozitie pentru a fi folosite in cadrul campaniei de organizatia Help Autism Now Society (HANS) din Statele Unite.

Nu trebuie sa uitam insa ca fiecare copil cu autism este unic, deci poate avea o combinatie specifica de comportamente, chiar daca gradul de afectiune este acelasi. Ceea ce este important este ca imediat ce parintele simte ca ceva nu e in regula, trebuie sa consulte un specialist (neuropsihiatru sau psiholog specializat pe tulburari de dezvoltare) pentru ca, daca suspiciunea de TSA se confirma, interventia trebuie inceputa imediat.

Pediatrii si medicii de familie sunt cei care ar trebui sa avertizeze parintii daca este o problema, dar din pacate acestia sunt foarte putin informati sau instruiti despre aceasta afectiune. Efectul: foarte putin copii sunt diagnosticati devreme, adica la 2-3 ani, atunci cand au cele mai mari sanse de recuperare. In acest context, campania “Impreuna invingem autismul!” are ca obiectiv sa disemineze aceste materiale HANS si sa instruiasca medicii pediatri si medicii de familie pentru depistarea timpurie a semnelor autismului.

Cauzele autismului

Inca nu se cunoaste cu adevarat cauza autismului. Cercetarile demonstreaza ca asa cum exista diverse grade de afectare si combinatii de simptome in autism, probabil ca exista si multiple cauze. Exista totodata evidente ale unor anomalii la nivelul ceierului persoanelor care sufera de autism, insa nu exista un acord privind zona (zonele) care ar fi afectata. Pornind de la investigatii neurochimice, autopsii sau scanari ale creierului, au fost sugerate diverse regiuni ca fiind locurile afectate responsabile de aparitia autismului. Totusi putine diferente specifice au fost descoperite in creierul persoanelor cu autism.

Factorii combinati care pot cauza autismul sunt: genetici, asociati sau nu de cei de mediu la care a fost expus copilul inainte, in timpul sau dupa nastere (Autism Research Institute din Statele Unite si alte organizatii considera ca ceea ce determina cresterea incidentei este expunerea la diverse substante toxice si vaccinuri) si factorii legati de functionarea sistemului imunitar.

In timp ce cauza sau cauzele definitive ale autismului raman inca neclare, este evident insa ce nu este cauza autismului: lipsa de afectiune a parintilor sau felul in care acestia si-au crescut copilul. Dr. Leo Kanner, psihiatrul care a descris pentru prima data autismul in 1943 si apoi Bruno Bettelheim, profesor in dezvoltarea copilului, au considerat ca tulburarea este determinata de mamele reci, lipsite de afectiune fata de copii. Promovarea acestei false teorii a facut insa ca generatii de parinti sa sufere din cauza vinei pe care si-au reprosat-o pentru dizabilitatea copiilor lor. In anii ‘60 si ’70, Dr. Bernard Rimland, tatal unui copil cu autism, unul dintre cele mai importante personalitati in domeniu, care a fondat Autism Society of America si Autism Research Institute, a demonstrat prin cercetarile sale intregii comunitati medicale ca autismul nu este cauzat de “parintii reci”, ci este de fapt o tulburare biologica.

Efecte pe termen lung

Efectele pe termen lung ale autismului depind de gravitatea simptomelor. Acestea mai depind si de cat de repede a fost inceputa terapia de recuperare. Autismul este cea mai grava forma a manifestarii anomaliilor in dezvoltarea individului, care afecteaza abilitatea omului de a intra in contact cu ceilalti, caracterizandu-se printr-o extrema dificultate de a raspunde la contactele sociale si de a comunica.

Astfel, daca interventia nu este timpurie si sustinuta, persoanele afectate de autism nu vor putea sa se descurce pe cont propriu, sa urmeze o scoala, sa munceasca, sa aiba o familie, sa se integreze in societate. Simptomele autismului se agraveaza cu timpul, cei afectati isi pierd treptat toate abilitatile, pot deveni violenti si autoviolenti si de cele mai multe ori ajung sa fie institutionalizati.

Alaturi de persoanele cu autism, familiile acestora sunt afectate in egala masura. Dupa diagnostic, parintii trec prin stari de soc, tristete, depresie, furie, negare, insingurare, acceptare. Stresul din familiile cu autism este extrem de puternic. Estimarile arata ca 4 din 5 familii divorteaza din cauza problemelor generate de ingrijirea unui copil cu autism. Pentru a-si recupera copiii sau a reusi sa faca fata unui copil cu autism, familiile au nevoie de informatii, servicii specializate si sustinute pentru recuperarea copiilor, bani, grupuri de suport, sustinere din partea prietenilor, rabdare, odihna, chiar terapie, s.a.

Autişti celebri:  

Există oameni care au reuşit să îşi depăşească condiţia de autist şi să creeze lucruri extraordinare. Profesoara Temple Grandin, artistul Stephen Wiltshire sau scriitoarea Donna Williams sunt câteva personalităţi contemporane celebre care au fost diagnosticate cu autism.

Autismul este considerat ca fiind una dintre cele mai severe tulburări neuropsihice, deoarece afectează deopotrivă abilităţile mintale, emoţionale şi de comunicare. Datorită faptului că au o imagine de ansamblu extraordinar de dezvoltată şi că fac conexiuni rapide, autiştii pot fi adevărate genii.

Temple Grandin (63 de ani), o americancă care nu a putut vorbi până la vârsta de 5 ani, este în prezent profesoară la Colorado State University (SUA). Este foarte cunoscută, mai ales prin bestsellerurile despre comportamentul animalelor şi autism. Totodată, ea a revoluţionat industria zootehnică, inventând noi dispozitive pentru ferme şi abatoare.

Temple Grandin a găsit la 16 ani propria metodă de a-şi controla autismul. La ferma mătuşii sale din Arizona a realizat că animalele se calmau cu ajutorul unei menghine care le ţinea pe loc în timp ce li se administra un vaccin. Tânăra a încercat metoda şi a văzut că dă rezultate. Ulterior, s-a hotărât să-şi construiască propria menghină din lemn, care o strânge ca într-o îmbrăţişare. Metoda ei este folosită acum în centre de autism din SUA.

 

O altă autistă celebră este australianca Donna Williams (scriitoare, compozitoare, scenaristă, consultant în autism) care abia la vârsta de 20 de ani a fost diagnosticată cu această boală. Anterior primise diverse diagnostice, printre care şi psihoză. Scriitoarea a reuşit să vorbească abia la 9 ani, iar la 10 ani, după ce s-a refugiat în stradă din cauza faptului că nu mai suporta zgomotul unei petreceri de acasă, o profesoară i-a spus mamei ei că Donna ar avea autism. În anii ’70 familiile în care existau persoane autiste erau stigmatizate.

Născută în 1963, Donna a scris mai multe cărţi, printre care şi autobiografia “Nobody Nowhere: The Extraordinary Autobiography of an Autistic Girl”, un bestseller. Împreună cu Jim Sinclair (psiholog şi activist pentru drepturile autiştilor)  a fondat Autism Network International, o asociaţie pentru integrarea persoanelor cu această deficienţă. Autist şi el, Jim Sinclair a reuşit să vorbească abia la vârsta de 12 ani.

A pictat Roma după o scurtă plimbare cu elicopterul deasupra ei

 

În vârstă de 36 de ani, artistul autist Stephen Wiltshire are propria galerie de artă permanentă în “Royal Opera Arcade, Pall Mall” din Londra.  Supranumit “Camera vie de filmat”, Stephen Wiltshire are capacitatea de a desena panorame doar din amintiri.

 

El a rămas orfan de tată la vârsta de 3 ani, când a şi fost diagnosticat cu autism. Wiltshire nu a vorbit până la 5 ani. Mama sa l-a trimis la Queensmill School din Londra, o şcoala pentru copiii cu nevoi speciale, unde i-a fost descoperit talentul la desen. Desena, în special, peisaje imaginare de după cutremur şi maşini. A fost încurajat de către profesori, care i-au trimis desenele la diverse concursuri.

 

În ianuarie 2006, artistul a fost numit de către Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii Membru al Ordinului Imperiului Britanic pentru contribuţia lui în artă. În acelaşi an, încurajat de sora sa, Annette, Stephen şi-a deschis propria galerie de artă în partea de sus a “Royal Opera Arcade”.

 

Stephen Wiltshire a desenat Roma în 3 zile doar din amintiri după o plimbare de numai 45 de minute cu elicopterul deasupra oraşului. Panorama Romei este atât exactă încât în desen se disting toate coloanele celebrului Panteon. Totodată, după un drum asemănător de 20 minute, Stephen şi-a petrecut o săptamână desenând priveliştea Hong Kong-ului. El a ajuns la un palmares de circa 20 oraşe, printre care Frankfurt, Madrid, Dubai, Ierusalim, Londra sau New York, pe care le-a desenat din memorie.

Savanţi autişti: Einstein şi Newton

Michael Fitzgerald, profesor de psihiatrie la Colegiul Trinity din Dublin, a publicat în 2008 un studiu prin care afirma că multe personalăţi marcante din ştiinţă, politică sau arte, precum Albert Einstein, George Orwell,  Isaac Newton sau Samuel Beckett ar fi avut tulburări de spectru autist (TSA), inclusiv sindromul lui Asperger  (manifestat  prin comportament repetitiv care afectează capacitatea de a comunica şi interesul excesiv pentru un domeniu îngust sau faţă de un aspect restrâns al unui fenomen mai complex).

Potrivit lui Fitzgerald, TSA, creativitatea şi geniul au cauze genetice comune.

Charles Darwin (născut în Anglia în 1809), care a revoluţionat ştiinţa prin teoria evoluţiei speciilor şi a  selecţiei naturale, ar fi avut Asperger. Savantul fost un singuratic în copilărie şi era obsedat de colecţii şi catalogări.

Despre Albert Einstein se spune că ar fi avut sindromul Aspenger înainte de vârsta de şapte ani. A fost un singuratic şi a învăţat greu să citească în primii ani ai vieţii. Ulterior, el repeta obsesiv fraze şi ţinea prelegeri confuze, chiar şi când era mai în vârstă. Totodată, se mai spune că a lucrat într-un birou de brevete pentru că era prea dominator pentru a lucra la o universitate. Este celebră şi o anecdotă în care autorul teoriei relativităţii a perceput o trăsură neagră cu coviltir ca fiind tabla sa de scris de acasă şi a început să aştearnă formule matematice pe ea. La un moment dat, trăsura a plecat, iar el s-a speriat, neînţelegând cum de tabla s-a pus în mişcare.

Un alt personaj celebru, savantul Isaac Newton, era atât de prins de muncă încât uita să mânânce chiar şi trei zile. Era destul de violent cu puţinii săi prieteni şi ţinea cursuri în săli în care nu se mai afla nimeni în afară de el.

Simone Weil, scriitoarea franceză pasionată de filozofie, şi filozoful Samuel Beckett ar fi fost la rândul lor autişti, potrivit profesorului Fitzgerald.

Rain Man nu era autist

Prin “Rain Man”, celebrul film al lui Barry Levinson câştigător a 4 Oscaruri, milioane de oameni au aflat de autism. Actorul principal Raymond, interpretat de Dustin Hoffman, este un autist cu un grad avansat de boală.  În ciuda dificultăţilor sale de comunicare, personajul principal posedă calităţi intelectuale uimitoare. Deşi era foarte stresat dacă era întrerupt din rutina zilnică, Raymond  avea capacitatea de a calcula probleme de matematică foarte complicate în minte, cu o rapiditate uimitoare.Rain Man este inspirat din povestea savantului american Kim Peek (foto) care, deşi nu putea să se îmbrace singur sau să aprindă lumina, putea recita din memorie conţinutul a circa 12000 de cărţi. Kim Peek a decedat în 2009 la vârsta de 58 de ani, fiind considerat ca având cea mai colosală capacitate de memorare întâlnită vreodată. Deşi a avut probleme de comunicare, Kim Peek nu a  fost autist. Problemele sale au fost cauzate de faptul că în momentul naşterii avea un cap de dimensiuni neobişnuit de mari. Medicii au constatat curând că micuţului îi lipsea o parte a creierului numită corp calos, ţesut nervos ce uneşte cele două emisfere cerebrale.

sursa  adevarul.ro