Author Archives: admin

Ce nu vor să audă părinții unui copil cu autism

“Ce nu vor să audă părinții unui copil cu autism..

Site-urile străine ale organizaţiilor care luptă pentru drepturile persoanelor şi familiilor afectate de autism abundă în articole despre ce nu ar trebui să le spunem părinţilor copiilor autişti.

Citindu-le, mi-am dat seama că şi eu m-am confruntat cu situaţii neplăcute în care am fost nevoită să ascult tot felul de baliverne despre autism şi despre copilul meu. Uneori m-am abţinut cu greu să nu răbufnesc, să nu apostrofez interlocutorul pentru neştiinţă sau îndrăzneală. M-a oprit însă gândul că mai toţi cei care au gafat erau bine intenţionaţi şi încercau să mă consoleze.

Adică nu aude bine?

Mă întrebau cei care auzeau prima dată termenul de autism. E “autism” si nu audism. Nu are nici o legătură cu auzul sau cu hipoacuzia.

Nu se vede că ar avea ceva!

Îmi spuneau alţii. Autismul e eminamente senzorial şi comportamental, nu se reflectă în înfăţisarea fizică. Daca petreceţi mai mult de 10 minute alături de un copil cu autism, e posibil să observaţi lipsa contactului vizual, fluturatul mâinilor, jocul stereotip.

Dar o să-i treacă până la urmă, nu?

Nu, autismul nu “trece” ca răceala pentru că e un fel de a fi şi nu o boală cu leac. Este adevărat că acest fel de a fi poate duce la dependenţa persoanei afectate şi la incapacitatea ei de a comunica şi de a relaţiona cu ceilalţi. Dar la fel de adevărat este că terapia comportamentală şi alte terapii asociate îi pot ajuta pe copiii cu autism să recupereze întârzierea în dezvoltare şi să devină indivizi funcţionali pentru societate.

O să aibă vreodată propria familie?

Nu ştiu, habar nu am. Mi-aş dori asta pentru David, cu siguranţă.

Dar ai tăi copii tipici vor avea o familie? îmi venea să o întreb şi eu cu impertinenţă pe mămica ce îndrăznise să mă chestioneze acestui subiect. Cine poate şti? Reuşita în relaţii nu e garantată pentru nimeni. Da, mi-aş dori ca David să fie tată într-o zi pentru că are cel mai bun model, pe tatăl lui, de la care să înveţe ce înseamnă asumarea unei familii.

Autism? Păi ăştia sunt deştepţi, mai ales la matematică!

Dacă şi voi credeţi la fel, ei bine, nu sunteţi bine informaţi. 75 % dintre persoanele cu autism au şi un retard asociat care le va împiedica să treacă peste un anumit prag de funcţionalitate şi autonomie.

Da, există şi autişti înalt funcţionali, asa cum este băiatul meu, dar şi persoane atinse de geniu datorită sindromului Asperger. Cu siguranţă aţi auzit că însuşi Einstein, Newton şi mai recent actori celebri de la Hollywood au fost “atinşi” de autism şi aţi rămas cu impresia greşită că toţi autiştii sunt la fel.

Eşti sigură că diagnosticul e bun?

O astfel de întrebare ne face să retrăim tot coşmarul diagnosticării, al sesiunilor de evaluări obositoare după ore lungi de aşteptare pe la uşile cabinetelor de psihologie. Da, e bine stabilit diagnosticul, e în spectru, a fost văzut de medici competenţi, faptul că a ajuns înalt funcţional după ani de muncă nu-l descalifică pentru diagnostic; a fost, este şi va fi autist întreaga lui viaţă.

Poate nu l-ai socializat destul, nu prea l-am văzut în parc!

Sunt convinsă că nu l-ai văzut în parc pentru că atunci când urla în leagăn şi se trântea pe jos lovindu-se cu capul de pământ sau de dale, îmi ţineai morală că nu ştiu să-mi cresc copilul. In timp ce eu mă plângeam că nu face asta sau cealaltă, tu îţi lăudai propriul copil cât e de deştept şi câte ştie pentru vârsta lui. Nu l-am socializat destul, cu siguranţă, pentru că toleranţa ta pentru cei diferiţi, mămică de copil tipic, e aproape de zero.

Dar să ştii că autismul nu are nimic de-a face cu socializarea, cu timpul petrecut afară în parc printre copii.

Nu ştiu cum mai poţi!

Pot şi încă foarte bine. Imi iubesc copilul aşa cum e, deci nu fac nimic ieşit din comun. Asta înseamnă să fii părinte; să-ţi iubeşti copilul necondiţionat, chiar dacă e diferit de imaginea ideală pe care ţi-ai făurit-o despre el înainte de naşterea sa.

Dumnezeu ştie ce face, altfel nu v-ar fi dat un astfel de copil!

La ce să mă gândesc, că-s destul de puternică să fac faţă provării aduse de autism? Sau că merităm, eu şi copilul meu, aşa ceva ca pedeapsă divină?

Nu încercaţi să sugeraţi că autismul apare în unele familii pentru că părinţii pot şi trebuie să se descurce cu aşa ceva. Autismul apare în familii bogate şi sărace în egală măsură, neţinând cont de mediul social sau de educaţia şi abilităţile părinţilor. Autismul nu este “dat” doar celor care pot “să-l ducă”. Există părinţi care îşi neglijează copiii cu autism, care neagă ani de zile diagnosticul şi aşteaptă ca lucrurile să se rezolve de la sine. La fel cum există părinţi de copii tipici care ignoră complet nevoile de afecţiune şi securitate ale odraslelor lor. Cei mai mulţi dintre noi, părinţi ai copiilor cu autism, avem nevoie de timp ca să ne obişnuim şi să acceptăm că autismul va fi o mereu parte din viaţa noastră. Alţii, din păcate, nu pot îndura aşa ceva şi trec prin depresii crâncene care uneori conduc la un final tragic.

Ce să le spuneţi?

E simplu, în loc să pretindeţi că ştiţi cum ne simţim sau de ce ni se întâmplă asta, întrebaţi-ne dacă avem nevoie de ajutor. Uneori, un gest simplu, cum ar fi să mergeţi până la magazin sau la farmacie în locul nostru când avem copilul bolnav, contează foarte mult.

Şi cel mai important, nu ne evitaţi! Avem nevoie de voi alături de noi!”

sursa: www.totuldespremame.ro

ECHIPA pentru Raducu

Personajele de poveste sar in ajutorul lui Raducu in lupta sa impotriva AUTISMULUI. Te asteptam si pe tine in data de 10 august 2013, intre orele 11-13 si 17-20 in Parcul Alexandru Ioan Cuza (langa liceul Dante Aligheri) sa fii alaturi de MICKEY MOUSE, MINNIE SI TINKERBELL pentru ca Raducu sa poata duce o viata normala.

Am pregatit pentru fiecare copil: face painting, atelier de creatie, jocuri cu premii alaturi de Mickey si prietenii lui si multa voie buna. Intrarea la distractie este gratuita!

 

 

 

 

 

Ajuta un copil cu AUTISM sa mearga la scoala!

DONEAZA 2 EURO PRIN SMS LA 8842 SI AJUTA UN COPIL CU AUTISM SA MEARGA LA SCOALA!


alt=”” width=”960″ height=”641″ />

Oferă 2 Euro prin sms la 8842 si “Ajută un copil cu autism să meargă la școală!” O campanie a Asociației Învingem Autismul. Detalii despre campanie și partenerii noștri pe www.invingemautismul.ro Fondurile strânse vor ajuta la pregătirea specializată pentru școală a copiilor care beneficiază de serviciile Centrului Învingem Autismul și la formarea a 100 de cadre didactice din grădinițe și școli de masă din țară în metode de predare pentru copiii cu autism.
8842 (numar valabil in retelele Cosmote, Orange, Vodafone)

autism

Ce este autismul?

Autismul este o tulburare severa de dezvoltare, de natura neurobiologica. Ea apare fie la nastere, fie la varsta de 2-3 ani a copilului, dar poate fi diagnosticata in unele cazuri chiar la 18 luni sau mai devreme.

Autismul tipic face parte din tulburarile spectrului autismului (TSA) sau tulburarile pervazive de dezvoltare (PDD) care includ diverse forme de manifestare ale afectiunii: de la autismul sever pana la sindromul Asperger (cei afectati de acest sindrom au limbaj, o inteligenta chiar geniala, dar manifesta deficiente de comunicare si socializare).
Celelalte tulburari din spectru sunt: sindromul Rett, tulburarea dezintegrativa a copilariei, PDD-NOS (Tulburarea pervaziva de dezvoltare – nespecificata altfel sau autismul atipic) si autismul inalt functional.

Toti copiii cu TSA manifesta deficiente de socializare, de comunicare verbala sau nonverbala si comportamente repetitive si stereotipe. Fiecare dintre aceste simptome se manifesta in grade si prin comportamente diferite la fiecare copil/persoana cu autism.

Statisticile internationale realizate dupa anii ‘90 releva o incindenta alarmanta a tulburarilor din spectrul autismului: 1 la 166 de copii – potrivit Congresului European de Neuropsihiatrie de la Barcelona (sau chiar de 1 la 150 – potrivit Centers for Disease Control din Atlanta), fiind o afectiune mai des intalnita decat cancerul, diabetul, SIDA, sindromul Down s.a.

Autismul poate aparea in toate tipurile de familii, indiferent de mediu social, rasa, etnie si este de 4 ori mai intalnit la baieti decat la fete.

Desi cele mai mediatizate sunt cazurile de autism inalt functional sau de sindrom Asperger (vezi filmul Rainman), multe dintre persoanele cu autism manifesta retard mental. Totodata, ele pot avea si alte afectiuni asociate, ca de exemplu epilepsie (convulsii), probleme senzoriale, sindromul X fragil, probleme gastrointestinale, tulburari de somn s.a.

Semne ale autismului

Comportamentele copilului sunt de fapt cele care anunta prezenta afectiunii, iar parintii sunt de obicei cei care observa manifestari neobitnuite. In unele cazuri, bebelusul pare diferit chiar de la nastere, nu ii observa pe cei din jurul lor, se concentreaza pe un obiect pentru o perioada lunga de timp, este foarte tacut sau plange foarte des. Primele simptome de TSA pot aparea insa la copii dupa o perioada in care au avut o dezvoltare tipica (1-3 ani). Copiii care au inceput sa vorbeasca, treptat isi pierd achizitiile verbale, devin retrasi, sunt autoagresivi, nesociabili etc.

Posibile semne ale autismului sunt cand un copil:
-nu spune niciun cuvant pana la varsta de 16 luni
-nu arata cu degetul pana la varsta de 18 luni
-nu combina 2 cuvinte pana la varsta de 2 ani
-nu raspunde la nume
-isi pierde limbajul sau abilitatile sociale

Altele:
-are contact vizual redus
-nu stie sa se joace cu jucariile
-aliniaza jucariile sau alte obiecte
-se ataseaza de o jucarie sau de un obiect anume
-are activitati repetitive/stereotipe (deschiderea si inchiderea repetata a usilor, invartitul in jurul propriei axe, fluturarea si privitul mainilor etc.)
-nu zambeste
-nu raspunde la stimuli auditivi

Mai multe simptome gasiti in materialele care au fost puse la dispozitie pentru a fi folosite in cadrul campaniei de organizatia Help Autism Now Society (HANS) din Statele Unite.

Nu trebuie sa uitam insa ca fiecare copil cu autism este unic, deci poate avea o combinatie specifica de comportamente, chiar daca gradul de afectiune este acelasi. Ceea ce este important este ca imediat ce parintele simte ca ceva nu e in regula, trebuie sa consulte un specialist (neuropsihiatru sau psiholog specializat pe tulburari de dezvoltare) pentru ca, daca suspiciunea de TSA se confirma, interventia trebuie inceputa imediat.

Pediatrii si medicii de familie sunt cei care ar trebui sa avertizeze parintii daca este o problema, dar din pacate acestia sunt foarte putin informati sau instruiti despre aceasta afectiune. Efectul: foarte putin copii sunt diagnosticati devreme, adica la 2-3 ani, atunci cand au cele mai mari sanse de recuperare. In acest context, campania “Impreuna invingem autismul!” are ca obiectiv sa disemineze aceste materiale HANS si sa instruiasca medicii pediatri si medicii de familie pentru depistarea timpurie a semnelor autismului.

Cauzele autismului

Inca nu se cunoaste cu adevarat cauza autismului. Cercetarile demonstreaza ca asa cum exista diverse grade de afectare si combinatii de simptome in autism, probabil ca exista si multiple cauze. Exista totodata evidente ale unor anomalii la nivelul ceierului persoanelor care sufera de autism, insa nu exista un acord privind zona (zonele) care ar fi afectata. Pornind de la investigatii neurochimice, autopsii sau scanari ale creierului, au fost sugerate diverse regiuni ca fiind locurile afectate responsabile de aparitia autismului. Totusi putine diferente specifice au fost descoperite in creierul persoanelor cu autism.

Factorii combinati care pot cauza autismul sunt: genetici, asociati sau nu de cei de mediu la care a fost expus copilul inainte, in timpul sau dupa nastere (Autism Research Institute din Statele Unite si alte organizatii considera ca ceea ce determina cresterea incidentei este expunerea la diverse substante toxice si vaccinuri) si factorii legati de functionarea sistemului imunitar.

In timp ce cauza sau cauzele definitive ale autismului raman inca neclare, este evident insa ce nu este cauza autismului: lipsa de afectiune a parintilor sau felul in care acestia si-au crescut copilul. Dr. Leo Kanner, psihiatrul care a descris pentru prima data autismul in 1943 si apoi Bruno Bettelheim, profesor in dezvoltarea copilului, au considerat ca tulburarea este determinata de mamele reci, lipsite de afectiune fata de copii. Promovarea acestei false teorii a facut insa ca generatii de parinti sa sufere din cauza vinei pe care si-au reprosat-o pentru dizabilitatea copiilor lor. In anii ‘60 si ’70, Dr. Bernard Rimland, tatal unui copil cu autism, unul dintre cele mai importante personalitati in domeniu, care a fondat Autism Society of America si Autism Research Institute, a demonstrat prin cercetarile sale intregii comunitati medicale ca autismul nu este cauzat de “parintii reci”, ci este de fapt o tulburare biologica.

Efecte pe termen lung

Efectele pe termen lung ale autismului depind de gravitatea simptomelor. Acestea mai depind si de cat de repede a fost inceputa terapia de recuperare. Autismul este cea mai grava forma a manifestarii anomaliilor in dezvoltarea individului, care afecteaza abilitatea omului de a intra in contact cu ceilalti, caracterizandu-se printr-o extrema dificultate de a raspunde la contactele sociale si de a comunica.

Astfel, daca interventia nu este timpurie si sustinuta, persoanele afectate de autism nu vor putea sa se descurce pe cont propriu, sa urmeze o scoala, sa munceasca, sa aiba o familie, sa se integreze in societate. Simptomele autismului se agraveaza cu timpul, cei afectati isi pierd treptat toate abilitatile, pot deveni violenti si autoviolenti si de cele mai multe ori ajung sa fie institutionalizati.

Alaturi de persoanele cu autism, familiile acestora sunt afectate in egala masura. Dupa diagnostic, parintii trec prin stari de soc, tristete, depresie, furie, negare, insingurare, acceptare. Stresul din familiile cu autism este extrem de puternic. Estimarile arata ca 4 din 5 familii divorteaza din cauza problemelor generate de ingrijirea unui copil cu autism. Pentru a-si recupera copiii sau a reusi sa faca fata unui copil cu autism, familiile au nevoie de informatii, servicii specializate si sustinute pentru recuperarea copiilor, bani, grupuri de suport, sustinere din partea prietenilor, rabdare, odihna, chiar terapie, s.a.

Autişti celebri:  

Există oameni care au reuşit să îşi depăşească condiţia de autist şi să creeze lucruri extraordinare. Profesoara Temple Grandin, artistul Stephen Wiltshire sau scriitoarea Donna Williams sunt câteva personalităţi contemporane celebre care au fost diagnosticate cu autism.

Autismul este considerat ca fiind una dintre cele mai severe tulburări neuropsihice, deoarece afectează deopotrivă abilităţile mintale, emoţionale şi de comunicare. Datorită faptului că au o imagine de ansamblu extraordinar de dezvoltată şi că fac conexiuni rapide, autiştii pot fi adevărate genii.

Temple Grandin (63 de ani), o americancă care nu a putut vorbi până la vârsta de 5 ani, este în prezent profesoară la Colorado State University (SUA). Este foarte cunoscută, mai ales prin bestsellerurile despre comportamentul animalelor şi autism. Totodată, ea a revoluţionat industria zootehnică, inventând noi dispozitive pentru ferme şi abatoare.

Temple Grandin a găsit la 16 ani propria metodă de a-şi controla autismul. La ferma mătuşii sale din Arizona a realizat că animalele se calmau cu ajutorul unei menghine care le ţinea pe loc în timp ce li se administra un vaccin. Tânăra a încercat metoda şi a văzut că dă rezultate. Ulterior, s-a hotărât să-şi construiască propria menghină din lemn, care o strânge ca într-o îmbrăţişare. Metoda ei este folosită acum în centre de autism din SUA.

 

O altă autistă celebră este australianca Donna Williams (scriitoare, compozitoare, scenaristă, consultant în autism) care abia la vârsta de 20 de ani a fost diagnosticată cu această boală. Anterior primise diverse diagnostice, printre care şi psihoză. Scriitoarea a reuşit să vorbească abia la 9 ani, iar la 10 ani, după ce s-a refugiat în stradă din cauza faptului că nu mai suporta zgomotul unei petreceri de acasă, o profesoară i-a spus mamei ei că Donna ar avea autism. În anii ’70 familiile în care existau persoane autiste erau stigmatizate.

Născută în 1963, Donna a scris mai multe cărţi, printre care şi autobiografia “Nobody Nowhere: The Extraordinary Autobiography of an Autistic Girl”, un bestseller. Împreună cu Jim Sinclair (psiholog şi activist pentru drepturile autiştilor)  a fondat Autism Network International, o asociaţie pentru integrarea persoanelor cu această deficienţă. Autist şi el, Jim Sinclair a reuşit să vorbească abia la vârsta de 12 ani.

A pictat Roma după o scurtă plimbare cu elicopterul deasupra ei

 

În vârstă de 36 de ani, artistul autist Stephen Wiltshire are propria galerie de artă permanentă în “Royal Opera Arcade, Pall Mall” din Londra.  Supranumit “Camera vie de filmat”, Stephen Wiltshire are capacitatea de a desena panorame doar din amintiri.

 

El a rămas orfan de tată la vârsta de 3 ani, când a şi fost diagnosticat cu autism. Wiltshire nu a vorbit până la 5 ani. Mama sa l-a trimis la Queensmill School din Londra, o şcoala pentru copiii cu nevoi speciale, unde i-a fost descoperit talentul la desen. Desena, în special, peisaje imaginare de după cutremur şi maşini. A fost încurajat de către profesori, care i-au trimis desenele la diverse concursuri.

 

În ianuarie 2006, artistul a fost numit de către Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii Membru al Ordinului Imperiului Britanic pentru contribuţia lui în artă. În acelaşi an, încurajat de sora sa, Annette, Stephen şi-a deschis propria galerie de artă în partea de sus a “Royal Opera Arcade”.

 

Stephen Wiltshire a desenat Roma în 3 zile doar din amintiri după o plimbare de numai 45 de minute cu elicopterul deasupra oraşului. Panorama Romei este atât exactă încât în desen se disting toate coloanele celebrului Panteon. Totodată, după un drum asemănător de 20 minute, Stephen şi-a petrecut o săptamână desenând priveliştea Hong Kong-ului. El a ajuns la un palmares de circa 20 oraşe, printre care Frankfurt, Madrid, Dubai, Ierusalim, Londra sau New York, pe care le-a desenat din memorie.

Savanţi autişti: Einstein şi Newton

Michael Fitzgerald, profesor de psihiatrie la Colegiul Trinity din Dublin, a publicat în 2008 un studiu prin care afirma că multe personalăţi marcante din ştiinţă, politică sau arte, precum Albert Einstein, George Orwell,  Isaac Newton sau Samuel Beckett ar fi avut tulburări de spectru autist (TSA), inclusiv sindromul lui Asperger  (manifestat  prin comportament repetitiv care afectează capacitatea de a comunica şi interesul excesiv pentru un domeniu îngust sau faţă de un aspect restrâns al unui fenomen mai complex).

Potrivit lui Fitzgerald, TSA, creativitatea şi geniul au cauze genetice comune.

Charles Darwin (născut în Anglia în 1809), care a revoluţionat ştiinţa prin teoria evoluţiei speciilor şi a  selecţiei naturale, ar fi avut Asperger. Savantul fost un singuratic în copilărie şi era obsedat de colecţii şi catalogări.

Despre Albert Einstein se spune că ar fi avut sindromul Aspenger înainte de vârsta de şapte ani. A fost un singuratic şi a învăţat greu să citească în primii ani ai vieţii. Ulterior, el repeta obsesiv fraze şi ţinea prelegeri confuze, chiar şi când era mai în vârstă. Totodată, se mai spune că a lucrat într-un birou de brevete pentru că era prea dominator pentru a lucra la o universitate. Este celebră şi o anecdotă în care autorul teoriei relativităţii a perceput o trăsură neagră cu coviltir ca fiind tabla sa de scris de acasă şi a început să aştearnă formule matematice pe ea. La un moment dat, trăsura a plecat, iar el s-a speriat, neînţelegând cum de tabla s-a pus în mişcare.

Un alt personaj celebru, savantul Isaac Newton, era atât de prins de muncă încât uita să mânânce chiar şi trei zile. Era destul de violent cu puţinii săi prieteni şi ţinea cursuri în săli în care nu se mai afla nimeni în afară de el.

Simone Weil, scriitoarea franceză pasionată de filozofie, şi filozoful Samuel Beckett ar fi fost la rândul lor autişti, potrivit profesorului Fitzgerald.

Rain Man nu era autist

Prin “Rain Man”, celebrul film al lui Barry Levinson câştigător a 4 Oscaruri, milioane de oameni au aflat de autism. Actorul principal Raymond, interpretat de Dustin Hoffman, este un autist cu un grad avansat de boală.  În ciuda dificultăţilor sale de comunicare, personajul principal posedă calităţi intelectuale uimitoare. Deşi era foarte stresat dacă era întrerupt din rutina zilnică, Raymond  avea capacitatea de a calcula probleme de matematică foarte complicate în minte, cu o rapiditate uimitoare.Rain Man este inspirat din povestea savantului american Kim Peek (foto) care, deşi nu putea să se îmbrace singur sau să aprindă lumina, putea recita din memorie conţinutul a circa 12000 de cărţi. Kim Peek a decedat în 2009 la vârsta de 58 de ani, fiind considerat ca având cea mai colosală capacitate de memorare întâlnită vreodată. Deşi a avut probleme de comunicare, Kim Peek nu a  fost autist. Problemele sale au fost cauzate de faptul că în momentul naşterii avea un cap de dimensiuni neobişnuit de mari. Medicii au constatat curând că micuţului îi lipsea o parte a creierului numită corp calos, ţesut nervos ce uneşte cele două emisfere cerebrale.

sursa  adevarul.ro

terapia comportamentala

Applied Behavior Analysis (Analiza Comportamentului Aplicata ) – ABA

„Daca un copil nu poate invata in felul in care

ii predam, atunci trebuie sa ii predam in

felul in care el poate invata”.

( Ivar Lovaas)

ABA= Applied Behavior Analysis (Analiza Comportamentului Aplicata ) este o terapie comportamentala conceputa si dezvoltata de catre dr. Ivar Lovaas şi echipa sa de la University of California Los Angeles (UCLA), in urma studiilor pe copii si adolescenti care sufereau de tulburari de spectru autist.

Metoda presupune lucrul pe program strict personalizat, în regim de unu-la-unu, pe ţinte foarte clar stabilite, a căror evoluţie este înregistrată constant. În studiul de implementare iniţială a metodei, ca rezultat s-a obţinut o recuperare de peste 95% din potenţialul normal la 45% din cazuri. În timp s-a dovedit că rezultatele s-au menţinut. Acest fapt a reprezentat un progres fără precedent în domeniul recuperării autismului.

În România, rata de diagnosticare a tulburărilor de spectru autist (TSA) a crescut mult în ultimii 10 ani, în concordanţă cu creşterile înregistrate la nivel mondial. În aceste condiţii, la noi în ţară, abia în ultimii 3 ani s-au dezvoltat perspective reale de recuperare a acestor tipuri de tulburări. Datorită rezultatelor înregistrate, modelele de terapie cele mai bine cotate sunt cele care se bazează pe gestionarea şi modificarea comportamentală.

Interventia terapeutica comportamentala trebuie sa contina aproximativ 20-40 de ore pe saptamana pentru a da rezultate. In fapt, daca este perceputa corect, ea va deveni un stil de viata pentru copilul cu autism si anturajul sau. Trebuie inceputa inainte de varsta de 5-6 ani a copilului (varsta optima pentru inceperea terapiei este 2-3 ani) , mai tarziu de aceasta rezultatele nemaifiind la fel de bune, si nici lucrul cu copilul nu va mai fii la fel de usor. Acestea se datoreaza in primul rand faptului ca la varsta de 7 ani se formeaza patternurile la nivelul creierului, retardul se accentueaza odata cu varsta , iar comportamentele negative in exces se inmultesc si se adancesc, iar copilul renunta la ele tot mai greu.

De aceea in ultimul timp se pune mare accent pe interventia precoce (2-3 ani), rezultatele fiind influentate in mod direct de varsta copilului.

Terapia intensiva dureaza aproximativ 2 ani, si nu se renunta brusc la ea. Pretul ei consta in faptul ca acesti copii nu au parte de o copilarie normala, fiind in permanenta supravegheati , corectati si solicitati pentru ca eficienta sa fie la nivel maxim,; pe de alta parte sunt si costurile destul de mari ale terapiei, pe care parintii trebuie sa le acopere (bani si timp) lucru datorat in special faptului ca guvernele fie nu aloca fonduri deloc, fie aloca fonduri insuficiente, si mai ales , nu sustine pregatirea personalului necesar pentru aceasta terapie. Medicii neuropsihiatrii recomanda de asemenea inceperea unei astfel de terapii cit mai curand de la momentul in care apare suspiciunea sau certitudinea existentei sindromului autism.

Un mare avantaj al terapiei ABA este faptul ca se aplica (adaptat) cu succes si in caz de sindrom ADHD, sau orice tip de intarziere sau/si probleme de comportament.

Pana de curand nu se auzise in Romania de persoane cu TSA recuperate, integrate in societate si indepente. Acum exista aceasta certitudine datorita primelor astfel de cazuri pe teritoriul tarii noastre. Acest lucru se datoreaza aplicarii terapiilor comportamentale care au imprumutat principiile si modelul terapiei ABA, bazata pe interventie percoce, intensiva, structurata, individuala si individualizata. Nu trebuie sa ne rezumam la aceste rezultate, ele trebuie sa impulsioneze si sa ne motiveze sa imbunatatim metodele si tehnicile de lucru dupa cele mai bune modele. Acest lucru nu este posibil decat daca vor exista profesionisti cu o pregatire adecvata si recunoscuta si care sa apartina de un sistem logic si controlat (de exemplu ONG-uri, centre de recuperare, institutii de stat si /sau private) .

Interventia terapeutica comportamentala este foarte eficienta si se poate aplica la orice varsta , insa rezultatele sunt incomparabile (dintre interventia precoce si cea mai tarzie). De aceea este foarte important ca parintii in momentul in care observa tulburarii de dezvoltare la copilul lor sa se prezinte fara intarziere la medicul diagnostician, apoi sa se intereseze de potentialele metode terapeutice si sa nu ezite in aplicarea lor cat mai curand. Apoi, este foarte important ca parintii sa selecteze nu numai metoda terapeutica potrivita , ci si institutia si personalul adecvat si suficient pregatit.